Vezi toate pozele
Home /
WRC /
Alaturi de cvintuplul WRC-ist
Alaturi de cvintuplul WRC-ist
Tudor Serban - 29 Octombrie 2009
Cinci minute alaturi de (pe atunci) cvintuplul campion mondial de raliuri inseamna mai mult decat cinci scoli de pilotaj si cinci starturi in Campionatul de Raliuri al Romaniei.
Pentru un om normal, cursele par exacerbari nefiresti ale orgoliului. Dar odata urcat intr-un WRC, oricine ar intelege ca si-ar dori sa aiba, daca nu acceleratia, cel putin sistemele de siguranta, franele si stabilitatea masinii.
Vals pe valuri
Pe o vreme in care nu ne-am fi scos capul din cortul de presa sau, mai corect spus, nici n-am fi iesit din camera de hotel, am fost invitat, alaturi de marele campion Sebastien Loeb, pentru o sesiune de teste in apropiere de circuitul de la Le Castelet. Suprafata de rulare era un amestec de pietris, noroi si multa, foarte multa apa. Ploaia inmuiase aproape si pietrele, iar aderenta era, dupa cum ne declara Loeb, “mai scazuta decat in Raliul Marii Britanii. Tot timpul acvaplanam, deci nu vom putea merge tare”. Probabil din punctul sau de vedere nu mergeam tare. Imediat dupa plecarea lina din cortul de service urma un viraj de stanga pe noroi, unde a inceput valsul. Cu exceptia liniilor drepte mai lungi, masina practic nu mergea drept. Loeb misca volanul stanga-dreapta aproape in contratimp cu virajele, fiind bracat maxim dreapta pe virajele de stanga - si invers. Frana de mana, amplasata intr-o pozitie care mai degraba ar fi fost potrivita pentru schimbatorul de viteze, era uneori actionata cu mult inaintea virajului. intr-un dans aparent free-style, Loeb pregatea cu o precizie matematica virajele de pe drumul ingust dintr-o padurice. Am aruncat un ochi pe bord si am remarcat ca viteza de deplasare era undeva peste 100 km/h. Asta in timp ce pomii de pe marginea drumului se aflau la doar cativa centimetri…
Performante de supercar
Probabil ca demarajul nu este chiar din liga unor supersportive gen Ferrari F430 Scuderia sau Porsche GT2, dar cu siguranta sistemul de franare pare venit de pe alta planeta. Cu greu am fost in stare sa intelegem cum putea masina sa se opreasca in mai putin de 30 de metri de la 100 km/h - si totusi asta se intampla. Stabilitatea laterala, chiar si in conditii de aderenta aproape nula, se asemana cu aceea a unei masini sport, dar cu o diferenta: pe saritoare si denivelari, amortizoarele compensau eficient socurile, protejand atat componentele mecanice, cat si echipajul.
Dar ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte este zambetul care a persistat pe toata durata testului. Un zambet pe care nu l-am mai afisat de destula vreme la bordul unei masini.
Comentarii la acest articol (0)